Criza locativă din Marea Britanie cere o revoluție fiscală

De ce bugetul a eșuat?

Criticii, de pe ambele flancuri ale spectrului politic, l-au acuzat pe John Healey că a evitat întrebările esențiale în primul său buget. Argumentul central este că Cancelarul nu a anunțat nicio reformă capabilă să atace rădăcinile problemelor cronice ale țării.

Resolution Foundation a descris bugetul ca o abordare de tip „pușcă de vânătoare cu glonțe multiple” – mai mult politică decât economică. Healey a acceptat această critică, fără să se justifice.

Politica locativă a ocupat un spațiu semnificativ în discurs.

Totuși, măsurile adoptate au fost minime. Dacă evaluăm impactul real al schimbărilor până la următoarele alegeri, efectele se vor vedea abia peste zece ani. Următoarele alegeri sunt la doar două ani și jumătate distanță.

Locuința nu este doar o componentă simplă a unei economii complexe. Ea acționează simultan ca motor de creștere și ca o boală care erodează sistemul din interior. Peste 80% din investiția globală este concentrată în imobiliare, majoritatea în sectorul rezidențial. Țări care adoptau odată o abordare mai comunitară, precum Franța și Germania, au cedat presiunii de a construi bogăție prin proprietate.

Nimic nu este mai sever decât în Marea Britanie.

Unde e situația cea mai gravă?

Deși prețurile imobilare au scăzut ușor, ele rămân la niveluri care împiedică generațiile tinere să găsească o casă accesibilă. Imobiliarele din UK au devenit, de asemenea, instrumentul prin care generația X plătește îngrijirea socială a părinților săi.

Existe și o divizare debilitantă între drepturile de leasehold și freehold.

Aceasta generează dispute aprinse și blochează investițiile în panouri solare și izolație. Întrebarea rămâne: cine ar trebui să plătească?

Lipsa reglementărilor și subvențiile mal concepute pentru locuințele noi private creează un joc de presiuni între dezvoltatori și autoritățile locale.

Fără ghiduri clare de planificare, dezvoltatorii construiesc în zone inundabile sau ridică clădiri înalte care devin „cuptoare” din cauza ventilației proaste în zilele caniculare. Între timp, sistemul fiscal acționează într-un mod care agravează situația.

Ce propun experții?

Academicul de la Oxford, John Muellbauer, a petrecut aproape 40 de ani studiind sistemul locativ din UK. El îl descrie ca „una dintre cele mai disfuncționale din lume”. Într-un articol publicat de British Academy în septembrie, a afirmat: „Multe dintre problemele economice și sociale actuale ale UK, inclusiv criza accesibilității locative, pot fi atribuite deceniilor de eșecuri în politica de teren și locuințe.”

Cancelarul și Ministra pentru Locuințe, Comunități și Guvernare Locală, Angela Rayner, au examinat propunerile lui Muellbauer. Acestea vizează reshaparea taxei locale (council tax) într-o taxă anuală de gospodărie echitabilă. Reforma ar aboli taxa de timbru (stamp duty) la tranzacții, care a rigidizat piața locativă. Impozitul pe casele de lux propus de Rachel Reeves este un bun început. Totuși, fostul Cancelar a fost convins să păstreze sistemul de benzi al taxei locale. Acesta se aplică celor aproximativ 150.000 de case evaluate la peste 2 milioane de lire sterline.

Există potențialul ca baza de date a caselor evaluate la peste 2 milioane de lire să devină punctul de plecare pentru un proces de reevaluare. Cu un impozit de 0,5% aplicat tuturor caselor, o locuință de 150.000 de lire ar plăti 750 de lire anual. O casă de 3 milioane de lire ar plăti 15.000 de lire.

Problema reală nu este proprietarul casei de 3 milioane de lire. Politicienii vor avea puțină simpatie pentru ei. Profesioniștii care ocupă case de 1,5 milioane de lire în Londra și sud-estul Angliei își vor dubla taxele locale, ajungând la peste 7.500 de lire. Clasele profesionale vor fi cele mai afectate pe termen scurt.

Progresul este posibil doar când acest lobby puternic al proprietarilor-occupierilor, atât activi, cât și retrăgși, este pregătit să accepte compromisul privind taxa de timbru.

Cine plătește prețul?

Această taxă ar dispărea pentru cei care vând.

Mulți oameni în guvern înțeleg necesitatea de a rezolva problemele pieței locative într-un mod mai fundamental. Cancelarul Torsten Bell este unul dintre ei.

Cartea sa, „Great Britain?: How We Get Our Future Back”, discută „haosul nostru locativ”. Totuși, ei au avut puțină influență asupra politicii în acest domeniu până acum.

În primul său buget, Healey a modernizat un program de ajutor pentru cumpărarea de locuințe noi.

Acesta va ridica probabil prețurile și va umple buzunarele dezvoltatorilor. Alocat, de asemenea, mai multe fonduri pentru casele consiliului. A impus un impozit suplimentar pe chiriași, care va crește probabil chirile.

Healey și Andy Burnham și-au îndreptat energia revoluționară într-un proces.